In România, nu Stinga e problema, ci stingacii

In vremuri grele si mai ales in vremurile grele românesti, e nevoie de o guvernare de stinga. Mogulii, baronii si becalii pot sa-si poarte singuri de grija si inca foarte bine. Unii chiar se imbogatesc la vremuri grele, profitind de recesiune si de necazurile altora. Restul lumii este insa la cheremul guvernantilor. Nu mai este un secret faptul ca pentru politicieni interesele plebei cad pe loc secundar in fata celor personale. Faptul ca jumatate din votanti au votat stinga pesedista, spune multe, dar nu foarte clar. Nu stiu citi din jumatatea asta au votat pentru programele social-democratilor, citi l-au votat pe sarmantul Geoana si citi l-au antivotat pe Basescu. Mai mult, nu numai la vremuri grele, dar in general in perioada de (inca) tranzitie, românii au nevoie de un control mai mare pe care guvernul sa il aplice in special nesimtitilor si profitorilor si companiilor acestora. Este foarte bine ca oamenii talentati, priceputi, muncitori stiu sa isi croiasca buna stare nelimitata; este chiar foarte firesc. Ce nu e firesc insa este amestecul banului respectivilor in ciorba politica. Se zice ca in România cel care intra in politica intra pentru a face bani, in Canada insa cel care are bani, intra in politica.
Revenind la prezidentialele alegeri recente, cred ca doar disperarea i-a minat pe multi dintre suporterii lui Mircea Geoana sa il voteze pe acesta atunci cind din spatele lui rinjeau un Becali, un Voiculescu sau un Patriciu. Ori disperarea e atit de mare incit votantul nu are nimic impotriva respectivilor rechini, ori, cu o atitudine masochista românul chiar ii vrea pe sus-amintitii in pozitii politice cheie din care respectivii ar conduce si ar decide destinele carpato-mioritice.
Sint convins ca multi dintre cei care l-au votat pe Traian Basescu au inca in ei frica de comunism, de rosul trandafirului iliescian. La fel, limba de lemn al lui Mircea Geoana nu l-a ajutat de loc pe acesta sa isi faca loc in inimile majoritatii; cind citeste, seful pesedeului citeste ca la scoala, corect, fara intonatii si inflexiuni si evident, fara emotie. Cind vorbeste liber, e jale. Fraza de pomina rostita la intrarea in sediul liberalilor la citeva ore de la inchiderea urnelor va ramine adinc intiparita in memoriile multimilor: “Ba, m-ati facut dator pe viata, ma!” Sa vedem daca Geoana se tine de cuvint sa le ramina dator pe viata acum, cind a ramas un simplu fost candidat la Cotroceni.
Românii (si numai ei) au nevoie de un guvern de stinga, evident cu sustinerea parlamentara de rigoare si asisderea, cea a presedintelui. Marea problema este ca programele celor trei importante partide, PD-L, PNL si PSD, nu reflecta aproape de loc doctrinele de dreapta, liberala si respectiv, social-democrata. Iar in cazul in care pe alocuri ele o fac, cei care ar trebui sa promoveze aceste programe sint preocupati mai mult de ograda personala.
Vorbesc si scriu ca un român plecat si rupt de realitatile imediate si recunosc ca e greu sa tin pasul cu noutatile si subtilitatile politicii românesti. Totusi, cred ca noi, cei plecati, ne-am maturizat politic mai sanatos decit multi dintre semenii nostri din România si, pe durata mai multor ani am invatat lectia democratiei reale. Nici Canada nu este un model perfect, insa cei multi ani de framintari si exercitii democratice au adus-o mai aproape de acesta. Ce mai multi dintre politicienii canadieni poseda simtul destulului. Multi dintre ei au renuntat la slujbe sau pozitii corporatiste super-banoase pentru a se face slujbasi ai poporului. E adevarat ca vanitatea si pe alocuri vraja puterii se instaleaza si prin birourile politicienilor de la Ottawa sau de prin provincii, dar peretii sint grosi, discretia e mare si teama de a fi compromis, uriasa. Pentru ca o data dat cu oistea in fasole sau cu secretiile nazale in gard, politicianul devine un marfar tras pe linie moarta, intr-o gara a uitarii definitive.

JURNALUL ROMANESC Nr.111, Toronto, 17 Decembrie 2009