In România, nu Stinga e problema, ci stingacii

In vremuri grele si mai ales in vremurile grele românesti, e nevoie de o guvernare de stinga. Mogulii, baronii si becalii pot sa-si poarte singuri de grija si inca foarte bine. Unii chiar se imbogatesc la vremuri grele, profitind de recesiune si de necazurile altora. Restul lumii este insa la cheremul guvernantilor. Nu mai este un secret faptul ca pentru politicieni interesele plebei cad pe loc secundar in fata celor personale. Faptul ca jumatate din votanti au votat stinga pesedista, spune multe, dar nu foarte clar. Nu stiu citi din jumatatea asta au votat pentru programele social-democratilor, citi l-au votat pe sarmantul Geoana si citi l-au antivotat pe Basescu. Mai mult, nu numai la vremuri grele, dar in general in perioada de (inca) tranzitie, românii au nevoie de un control mai mare pe care guvernul sa il aplice in special nesimtitilor si profitorilor si companiilor acestora. Este foarte bine ca oamenii talentati, priceputi, muncitori stiu sa isi croiasca buna stare nelimitata; este chiar foarte firesc. Ce nu e firesc insa este amestecul banului respectivilor in ciorba politica. Se zice ca in România cel care intra in politica intra pentru a face bani, in Canada insa cel care are bani, intra in politica.
Revenind la prezidentialele alegeri recente, cred ca doar disperarea i-a minat pe multi dintre suporterii lui Mircea Geoana sa il voteze pe acesta atunci cind din spatele lui rinjeau un Becali, un Voiculescu sau un Patriciu. Ori disperarea e atit de mare incit votantul nu are nimic impotriva respectivilor rechini, ori, cu o atitudine masochista românul chiar ii vrea pe sus-amintitii in pozitii politice cheie din care respectivii ar conduce si ar decide destinele carpato-mioritice.
Sint convins ca multi dintre cei care l-au votat pe Traian Basescu au inca in ei frica de comunism, de rosul trandafirului iliescian. La fel, limba de lemn al lui Mircea Geoana nu l-a ajutat de loc pe acesta sa isi faca loc in inimile majoritatii; cind citeste, seful pesedeului citeste ca la scoala, corect, fara intonatii si inflexiuni si evident, fara emotie. Cind vorbeste liber, e jale. Fraza de pomina rostita la intrarea in sediul liberalilor la citeva ore de la inchiderea urnelor va ramine adinc intiparita in memoriile multimilor: “Ba, m-ati facut dator pe viata, ma!” Sa vedem daca Geoana se tine de cuvint sa le ramina dator pe viata acum, cind a ramas un simplu fost candidat la Cotroceni.
Românii (si numai ei) au nevoie de un guvern de stinga, evident cu sustinerea parlamentara de rigoare si asisderea, cea a presedintelui. Marea problema este ca programele celor trei importante partide, PD-L, PNL si PSD, nu reflecta aproape de loc doctrinele de dreapta, liberala si respectiv, social-democrata. Iar in cazul in care pe alocuri ele o fac, cei care ar trebui sa promoveze aceste programe sint preocupati mai mult de ograda personala.
Vorbesc si scriu ca un român plecat si rupt de realitatile imediate si recunosc ca e greu sa tin pasul cu noutatile si subtilitatile politicii românesti. Totusi, cred ca noi, cei plecati, ne-am maturizat politic mai sanatos decit multi dintre semenii nostri din România si, pe durata mai multor ani am invatat lectia democratiei reale. Nici Canada nu este un model perfect, insa cei multi ani de framintari si exercitii democratice au adus-o mai aproape de acesta. Ce mai multi dintre politicienii canadieni poseda simtul destulului. Multi dintre ei au renuntat la slujbe sau pozitii corporatiste super-banoase pentru a se face slujbasi ai poporului. E adevarat ca vanitatea si pe alocuri vraja puterii se instaleaza si prin birourile politicienilor de la Ottawa sau de prin provincii, dar peretii sint grosi, discretia e mare si teama de a fi compromis, uriasa. Pentru ca o data dat cu oistea in fasole sau cu secretiile nazale in gard, politicianul devine un marfar tras pe linie moarta, intr-o gara a uitarii definitive.

JURNALUL ROMANESC Nr.111, Toronto, 17 Decembrie 2009

Ce se vede de aici, de peste ocean

Tre’ sa recunosc din start ca imi e aproape necunoscuta politica romaneasca, si mai ales desuurile dinsei. De aceea nici nu am mers sa votez deoarece consider ca as nedreptati o jumatate din romanime prin nestiinta mea. Merita insa a comenta putin entuziasmul pro-Basescu al romanilor din afara tarii, mai ales cei din America de Nord.
Intii de toate imaginea lui Mircea Geoana este asociata, aici, cu cea a lui Iliescu. Multi dintre actualii emigranti au fugit de dinsul ca nepotrivitul de tamiie. Mai mult, dincolo de intentiile bune ale lui Mircea Geoana, limbajul si atitudinea lui in public ii situeaza imaginea in zona demagogilor. E drept ca demagogia si populismul fac parte din campania electorala a oricarui politician. Roman. Mai departe, 10, 15 sau 20 de ani de democratie reala ne-au trezit noua astora, plecatii, un al saselea simt, sau o viziune putin mai larga vizavi de cum ar trebui sa arate Adevaratul. Sau mai degraba cum nu trebuie sa arate opusul lui. Si mai departe, atunci cind in spatele lui Mircea Geoana apar fetzele zimbitoare ale lui Gigi, Patriciu, Voiculescu, Nastase si altele pe care eu nu le mai recunosc un fior trece prin sira spinarii a diasporenilor. Nu fac nimic mai mult decit sa incerc sa explic de ce Basescu e mai apreciat in strainataturi decit rivalul sau. Noi de aici vedem si auzim de avansurile Romaniei pe care le comparam cu perioadele nefaste anterioare. E drept ca nu stim pe piele proprie efectele erei Basescu, asa incit e greu de perceput de aici care ar fi fost varianta ideala. Am prieteni buni in Romania (si in care am incredere vizavi de acuitatea simturilor in zona politica) care au votat si Basescu, si Geoana.
Musai sa mentionez insa senzatia de dezgust vazindu-l pe Crin spunindu-i lui Mircea “succes, domnule presedinte”, sa-l vad pe Mircea topaind la propriu de bucurie, sau sa il aud tot pe Mircea spunind liberalilor in vizita facuta la sediul lor: “ba, m-aveti dator pe viata, ma”. Fraza asta e inregistrata si trebuie rulata pe posturile TV din cind in cind ca sa nu-si uite Mircea fagaduinta. In orice tara cit de cit normala catindatii ar fi asteptat rezultatele partiale inainte de a se autoproclama presedinte. Amindoi au facut-o, atit Basescu, cit si Geoana. Durerea mare pentru cel din urma a fost ca voturile au mers impotriva lui si a picat de fazan in toata mascarada organizata ce trebuia sa il sarbatoreasca. “uau, am avut si emotii, trebuie sa o spun”… a mai spus Mircea.
In final, parerea proprie si transatlantica este ca Romania are nevoie de un presedinte si/sau un guvern de centru-stinga, social democrat adevarat, fara liberali dar cu personalitati puternice si neasociate sub nici o forma cu vechii pesedisti. Gata.