Este, sau nu este?

Cea mai buna si mai grozava si mai poftita tara din lume? Mai multi prieteni si si mai multi neprieteni m-au acuzat ca ma lamentez prea mult printre rinduri, ca sint prea critic, ca nu scot in evidenta pozitivele realizari canadiene. Si asa e, le dau dreptate. Am dobindit un reflex jurnalistic care, precum la ciinele pavlovian, intra in functiune atunci cind ceva negativ sau ceva neobisnuit atenteaza la linistea sau buzunarul cetateanului. Mai mult, dupa ani-lumina de realizari si impliniri si cenacluri si daciade, reflexul a devenit si mai acut o data cu stramutarea peste ocean. Am ajuns sa fiu circumspect la vorbele politicenilor, sa ma indoiesc de sinceritatea zimbetului salesman-ului de la corporatia cutare, sa ma amuz copios la vederea reclamelor de pe sticla televizorului.

Si cu toate astea, la ora actuala nu cred ca as alege alt loc de supravietuit in limitele normalului si a mai mult decit decentului. Daca avem in vedere doua ipoteze anume ca (1) nu exista loc perfect sau tara perfecta pe pamintul-deocamdata (vorba lui Vintila) si (2) Canada nu este “the best country in the world”, concluzia este ca putem dormi linistiti. Daca ne incrincenam pe ideea de cea mai buna tara din lume, as avea nevoie doar de o saptamina pentru a dovedi inversul, anume ca nu e. Am mai trait treizeci de ani in “cea mai buna tara din lume”; atunci si acolo ideea era propagata pe canalele murdare ale presei controlate de absolventii Stefan Gheorghiu-lui. Acum si aici, ea vibreaza sincer pe corzile vocale ale rednecsilor care, in afara de Cancun si Varadero, nu prea au vazut alte meleaguri. A, da, si mai rasuna si corul vinatorilor, pardon, al politicienilor, care musai trebuie sa ne convinga de perfectiunea pamintului pe care calcam.

Si cu toate astea, pot sa gasesc in cinci minute de 25 de ori mai multe motive sa imi fac planurile de pensionare in si din Mississauga, decit sa deschid atlasul in cautarea unui nou cuib. Pina si atit de disputata si discutata situatie a sistemului de sanatate pare mai sanatoasa acum de cind cu criticile americanilor. Am ajuns sa fim dati ca exemplu de doamne-fereste de catre republicanii americani. Nu am auzit inca de vreun canadian care a trebuit sa isi vinda casa, sau sa o lase bancii pentru ca nu a putut plati facturile medicale. E drept, platim impozite mai mari ca vecinii de la sud, insa, cu putina decenta din partea guvernantilor, banii colectati ajung in punga publica, cea care sustine sistemul de sanatatate universal; adeca fiecare canadian are acces egal, nediscriminatoriu, la serviciile medicale.

Si cu toate astea, exista, e drept, o serie de probleme nerezolvate: timp de asteptare lung la Urgenta si la programari, penurie de medici si surori, insa parca tot as prefera sa fiu bolnav aici, decit dincolo de granita. Mai mult, lucrurile se pot imbunatati. Nu cred ca solutia conservatorilor ni se potriveste, anume impunerea unui sistem de sanatatate dublu, atit public cit si privat. Mai degraba un buget pentru Sanatate mai generos ar putea imbunatati situatia. La ora actuala, Canada cheltuie 10% din Produsul National Brut pentru Sanatate. Statele Unite aloca anual 16%. Daca si ai nostri ar rupe din buget 6% in plus, cred ca am deveni cea mai sanatoasa tara din lume si poate, intr-un viitor apropiat, si cea mai grozava tara din lume.
Asa incit, daca ar fi sa aleg...

(JURNALUL ROMANESC # 105 - 20 august, 2009)