,,,and... sent

...and.... sent

De cind deschidem ochii comunicam cu cei din jur, in special cu cei apropiati. Este probabil cel mai firesc lucru posibil. Nefirescul insa a aparut recent odata cu nebunia mesageriilor personale. Prin anii liceului si ai facultatii obisnuiam sa bat la usa amicilor mei, uneori chiar fara sa le telefonez inainte.
Vremurile si mai ales obiceiurile s-au schimbat o data cu emigrarea: telefonia locala si mai apoi cea interurbana si internationala au ajuns sa fie cumplit de accesibile, atit tehnic, cit si finanicar. Nu mai imi vizitez prietenii inainte de a da un telefon, uneori convorbirea chiar inlocuieste vizita. Si de aici incolo e o panta fara intoarcere.
O data cu boom-ul din sectorul telecomunicatiilor, relatiile dintre oameni s-au schimbat, s-au racit. Telefonul si apoi e-mailul au devenit surogatele relatiilor reale. Vizitele s-au rarit, durata convorbirilor telefonice a crescut, iar e-mailurile au inlocuit integral vorbele scrise pe hirtie. Asta este, nu te poti opune progresului; daca o faci ramii un paria, un renegat social.
Dar un nou fel de comunicare a inceput sa prinda contur, unul foarte stufos si activ: comunicarea prin mesaje pe mobil si mai nou pe ultra sofisticate jucarii care nici nu mai stii ce sint: telefoane, minicomputere, cititoare de mesaje, cutii muzicale miniaturizate, camere foto sau toate de mai sus ingramadite laolalta?
Se tes si se destes relatii intense prin mesaje fierbinti – nu conteaza ca tastatul acestora are loc intr-o sala de cinema, la volanul unei masini in mers, intr-o sala de biblioteca sau de cursuri. Mesajele intense si adinci sint mai importante decit viata plictisitoare din jur; nu conteaza masinile care te claxoneaza, nu conteaza nici privirile iritate ale sarmanilor neposesori de asemenea jucarii futuriste.
The show must go on, mesajele trebuie sa curga si sa umple conductele sentimentale sau cele de afaceri ale convorbitorilor. Totodata ele, mesajele, umplu si visteriile companiilor telefonice sau de internet care au gasit un nou mijloc de exploatare al naivitatii si al buzunarelor noastre. Evident, exista un mic procent de mesageristi, sa le spunem, care folosesc serviciile respective in interes de serviciu sau pentru chestiuni cu adevarat importante. Nu despre ei este vorba aci de fata, ci despre cei maladiv dependenti de jucarelele impricinate.
S-a creeat un nou fel de comunicare, foarte activa si stufoasa si extrem de superficiala. Daca ati avut ocazia sa surprindeti cite un schimb de mesaje intre doi adolescenti sau adolescente de pilda, veti intelege la ce fel de comunicare ma refer. Lucruri timpit de nesemnificative devin, prin intermediul mesajelor, chestiuni capitale si vitale care creeaza emotii divine. O birfa despre o colega sau o lista de cumparaturi la Gap provoaca stari de extaz in mintea si sufletul protagonistilor.
Da, sint extrem de critic vizavi de acest surogat de comunicare deoarece dinsa, comunicarea asta noua, creeaza o separare de fapt pe care inca nu o realizam. C U L8R